Grădinărit, între terapie şi artă

Grădinărit, între terapie şi artă

Acum câteva săptămâni am ajuns acasă pe la ora 22.00, era întuneric şi deja destul de frig. Ne resimţeam după o zi solicitantă la job, dar… Primisem în dar câteva plante pentru grădina pe care, de ceva vreme, încercăm să o organizăm în familie, educând în acelaşi timp căţeluşul care roade tot ce prinde.

Salvie, lămâiţă, rozmarin, un arbust de coacăze, unul de zmeură, o tufă cu flori, un dafin. Toate din grădina unei prietene. Mi le-a dăruit cu atât de mult drag încât mi-a transmis odată cu ele o stare de fericire simplă, curată, aşa cum rar reuşesc să trăiesc. Poate tocmai de aceea, m-am mobilizat, am pornit lanterna de la telefon (încă nu am rezolvat problema cu iluminatul în grădină) şi am început… cu cazmaua câte o gaură în pământ: unul săpa, celălalt ţinea telefonul. Ne era destul de foame şi oboseala își spunea cuvântul. Însă, imediat cum am atins, cu palmele, rădăcinile plantelor şi am început să le conturăm câte un cuib, înconjurându-le cu grijă, cu pământ şi apă, mi-am dat seama: nu există nimic pe lume care să îmi ofere atât de multă energie precum o face relaţia cu fiecare plantă din grădină sau din casă, relaţia cu grădina în ansamblul ei. Şi da, se poate să ai job, să mergi la evenimente cochete în timpul zilei, iar noaptea târziu sau dimineaţa devreme să ai mâinile pline de pământ. Pentru că îndată ce simţi pe pielea ta ce înseamnă grădinăritul, nu vei mai putea niciodată fără această pasiune. Aşa că, mi se întâmplă frecvent să uit de oboseală, parcă nu mă mai doare nimic şi nu mai caut niciun sens complicat existenţei, pentru că el este acolo.

Miracolul vieţii în grădină

Întregul proces de creştere, de la câte un fir plăpând (uneori, aştept cu emoţii să crească câte o rădăcină dintr-o tulpină, în borcane transparente sau sădesc câte o sămânţă pe care o aştept să renască, rugându-mă să prindă viaţă) până la stadiul de maturitate când îmi oferă flori sau fructe sau frunze aromate, simt că particip la ceva nemaipomenit, la miracolul vieţii în diferite forme. Chiar şi părţile greoaie sau negative ale acestui proces (moartea lor prematură, îmbolnăvirea lor, neadaptarea sau infertilitatea lor) mă învaţă lecţii pe care niciun profesor sau un psiholog nu au reușit să mi le ofere. Conectarea la natura mea adânc sădită, dar şi conectarea la natura răbdătoare şi darnică cu noi toţi, mă ajută să iert, să mă iert, să uit, dar mai ales să învăţ să trăiesc cu bucurii mărunte, fără aşteptări utopice.

Grădinăritul poate oferi mai mult decât înfrumuseţarea unui spaţiu locativ şi ar trebui să ne întrebăm de ce nu facem asta mai des şi încă de când suntem copii?!

Protejează mediul!

Prin grădinărit, putem să aducem beneficii mediului înconjurător, mai ales în aceste zile în care se înmulţesc numărul acţiunilor negative asupra mediului.

Plantele acţionează ca purificatori de aer absorbind dioxid de carbon şi poluanţi, în timp ce eliberează parfum curat şi oxigen. De asemenea, plantele ţin solul în loc, reduc eroziunea şi menţin sedimente din cursuri de apă, canale de scurgeri şi drumuri. Un design peisagistic poate să încălzească casa în timpul iernii şi să o răcească în timpul verii.

Bucurie nepreţuită!

Grădinăritul este considerat şi o formă de artă: planificarea, plantarea şi viziunea asupra grădinii tale te ajută să fii mândru şi satisfăcut. Cu cât înveţi mai mult despre grădinărit, cu atât mai multe posibilităţi descoperi.

În momentul acela, în conectarea cu Mama Pământ, cu ritmul Universului la care plantele sunt atât de bine conectate şi pe care noi abia îl mai înţelegem. Este o relaţie bilaterală în care ele – plantele – îţi oferă tot ce au ele mai frumos şi mai inedit, cu o singură condiţie care te ajută tot pe tine să fii, cu fiecare zi, un om mai bun: aceea de a avea grijă de ele. Altfel, te primesc şi te iubesc aşa cum eşti, fără să te judece, fără să rănească.

Delicatesele Nux delicii vă așteaptă

Găsiți in magazin dulcețuri innobilate cu nucă, zacuște și salată de ardei kapia copt